Întrebându-se retoric, dacă „a fi educator” este o adevărată profesie, R.Bourdoncle (1991) realizează o interesantă sinteză analizelor sociologice engleze şi americane la profesionalitatea cadrelor didactice.
„Profesionistul” este considerat un practician care a achiziţionat prin lungi studii statutul şi capacitatea de a realiza cu autonomie şi responsabilitate activităţi intelectuale nonrutiniere pentru realizarea obiectivelor în situaţii complexe. (Lemosse, 1989)
Această concepţie sociologică asupra „profesionistului’” are incidenţe în ceea ce priveşte competenţele de bază necesare pentru exercitarea profesiei didactice şi elaborarea standardelor profesionale.
Noile structuri instituţionale promovate în Europa şi SUA, diversitatea curriculum-ului şi a modelelor formării propuse se corelează cu demersurile teoretice de reconsiderare a rolului educatorului, de construire a unei noi identităţi profesionale, de conturare a unui tip de profesionalism dedus chiar din modelele predării, dezvoltate şi validate în timp.
Inst. Toc MARIA
Învăţământul românesc a fost şi este un învăţământ de calitate, recunoscut de-a lungul anilor prin rezultatele obţinute din confruntările internaţionale, când elevii români au ocupat locuri fruntaşe.
RăspundețiȘtergereDe pe băncile şcolii s-au ridicat savanţi şi oameni de cultură renumiţi, care au contribuit esenţial la dezvoltarea ştiinţei şi culturii româneşti şi mondiale.
Activitatea cadrelor didactice în instruirea şi educarea tinerei generaţii are o importanţă uriaşă pentru progresul societăţii. De aceea, cu toate greutăţile perioadei actuale, este necesar să punem înaintea intereselor personale interesul general al elevului şi, implicit, al societăţii.
Personalitatea educatorului este factorul decisiv pentru reuşita învăţământului. Pentru a-şi îndeplini adevăratul rol de mentor, profesorul şi învăţătorul trebuie să fie permanent în mijlocul elevilor, să constituie pentru fiecare dintre ei o personalitate vie, dinamică. O asemenea prezenţă îi va ajuta în conturarea idealului lor etic. Educaţia nu trebuie să devină însă o obsesie nici pentru profesor, nici pentru elevi.
„ Fiecare trebuie să-şi facă în aşa fel datoria încât să şi-o facă în mod natural, cu plăcere şi fără greutate, să sufere când nu şi-ar face-o”- spunea Spiru Haret.
În căutarea unor modele de viaţă, de conduită, de spirit şi morală, tinerii elevi îşi îndreaptă atenţia spre acei dascăli cu o bună pregătire de specialitate şi orizont de cultură, dar, în primul rând, spre cei cu vocaţie pedagogică. Problema se conturează clar, mai ales acum când se recunoaşte locul deosebit al ciclului primar în sistemul de învăţământ, când se reevaluează modul de formare şi perfecţionare al învăţătorului .
Pana Onuta XII A
Primele informatii despre profesor si rolul sau corespund epocii de organizare si institutionalizare a activitatii de educare a tinerelor generatii. O parte din ele se refera la pregatirea intelectuala, la tinuta morala si la priceperea educatorului de a-si desfasura activitatea pe baza cunoasterii copiilor.
RăspundețiȘtergereIn zilele noastre, problema profesorului cunoaste doua orientari principale, una traditionalista, iar alta angajata.
Privit de pe pozitiile orientarii traditionaliste, rolul profesorului este de a pastra cunostintele si a le transmite generatiilor tinere. Cu alte cuvinte, profesorul apare ca un mijlocitor menit a strabate spatiul spiritual dintre generatii pe acelasi drum batatorit, condamnat a ramane,in acest fel,impreuna cu cei pe care ii educa.
In opozitie cu aceasta,orientarea angajata vede in profesor un agent social dinamic, participant activ si responsabil nu numai la viata scolii, ci si la cea a comunitatii sociale din care face parte, contribuind prin munca sa la toate prefacerile ce au loc in ea.
Modul particular de manifestare al personalitatii fiecaruia dintre profesori, ca expresie a gradului de satisfacere a cerintelor si de afirmare a calitatilor, constituie variabila dependenta ce introduce in viata scolii, placutul si interesul.
Privita prin optica prin care profesorul a reusit sa-i transforme pe elevi in purtatori ai unui sistem de cunostinte despre lume,ai unui cod de norme morale,priceperi si deprinderi de munca fizica si intelectuala, cu gustul pentru comorile culturii,gata sa contribuie la emanciparea reala a societatii, personalitatea lui dobandeste valoare deosebita, nu atat prin ceea ce reprezinta el ca individ, ci prin ceea ce a realizat si realizeaza pentru altii.